NESFÂRȘITUL BRÂNCUȘI

Acțiunea piesei se petrece în 15 martie 1957, în atelierul din Paris al lui Constantin Brâncuși. Intuind "Marea Trecere" (ce avea să survină în acea noapte), marele sculptor are prilejul ca, împreună cu cei care îl îngrijeau (un cuplu de artiști români) și cu vizitatorii săi, să abordeze teme majore pentru existența umană: rostul omului pe pământ, iubirea pentru semeni, dragostea de țară și cinstirea tradițiilor sale spirituale, menirea artistului în lume, tema morții și a mântuirii... Dialogul este profund, esențializat și totodată savuros, plin de viață. Atelierul din Montparnasse, încărcat de simboluri grație operelor expuse aici, devine o „Mică Românie", cu atât mai valoroasă cu cât la acea dată România era devastată - social, material și spiritual - de comunism.

Plecarea lui Brâncuși din această lume este o alegorie a unei călătorii esențiale către izvoarele ființei umane, seninătatea sa căpătând evidente valențe mioritice. De altfel, artistul mărturisea că „eu am fost întâi de toate țăran. Țăran am rămas și azi".

Constantin Brâncuși a fost uneori numit" sculptorul sufletului românesc". În limba egipteană, cuvântul sculptor înseamnă „creator". Iată de ce îi rămânem mereu recunoscători acestui român simplu, de o profunzime uriașă, al cărui geniu îl așază în postura de creator de suflet românesc.