The Last Word/Ultimul cuvânt

(original: Poslednata duma), 1973

VO: limba bulgară (original)

SUB: RO, EN

Genul: dramă

Durata: 118’

Sinopsis: Un film despre ultimele zile a șase femei – șase deținute din motive politice care se opun guvernului-marionetă al naziștilor. Fiecare se poate salva dacă le trădează pe celelalte. În ciuda situației lor sumbre, ele reușesc să râdă și chiar să sărbătorească.

Regia: Binka Jeliazkova

Scenariul: Stefan Țanev, Binka Jeliazkova

Imaginea: Boris Ianakiev

Festivaluri: Festivalul Internațional de Film de la Cannes (1974), goEast Film Festival (2017), Festivalul Internațional de Film de la Salonic (2021)

The Last Word (1973), realizat de-abia după șase ani de dizgrație în relație cu autoritățile și cenzura, e poate cel mai teatral dintre filmele lui Jeliazkova în ce privește convenția, dar și ca intensitate sofocliană a trăirii. Petrecut tot în timpul ocupației naziste, în interiorul unei închisori, Poslednata Duma (care dă și numele bulgar al filmului), acest tur de forță se apleacă asupra a șase prizoniere care își așteaptă sfârșitul. Ele sunt constant trase înspre a se deconspira reciproc, dar rezistă eroic, găsind în adâncul sufletului lor puterea de a se bucura și sărbători împreună între zidurile celulei lor. The Last Word e mai degrabă un tratat decât o parabolă, despre feminitate și solidaritate, despre rezistența individuală și cea colectivă, în fața regimurilor, dar și în fața dezumanizării. În acest spațiu concentric și claustrofobic al închisorii, Jeliazkova vine cu o furie în stil, într-unul dintre filmele sale cele mai ambițioase formal. Narațiunea începe în prezentul anilor 1970, cu tineri care sărbătoresc martirii rezistenței antifasciste – știm deja de la început că solidaritatea acestor femei va rezista în timp. (Dora Leu)

Voir plus de détails

Retrospectivă Binka Jeliazkova: Ideal și deziluzie, râs și plâns

Deși fostă partizană comunistă de dinainte de venirea la putere a partidului, Binka Jeliazkova nu s-a aflat niciodată în grațiile regimului socialist bulgar, așa cum te-ai aștepta de la o regizoare care s-a împotrivit la fiecare pas pretențiilor cuminți, nonconflictuale și utopice ale doctrinei estetice socialiste. Ce-a interesat-o, în schimb, au fost mai degrabă dubiul, disperarea și deziluzia – valori deloc dezirabile în termenii aspirațiilor cincinalist-luminoase ale programului de stat, dar profund umane.

În ciuda unui talent fervent și a unei aprecieri festivaliere puțin obișnuite pentru un cineast provenit de după Cortina de Fier, cariera sa a fost intens marcată de luptă, cenzură și interdicții, mai multe dintre filmele sale fiind rapid retrase și nemaivăzând lumina zilei până în 1989. În 1967, The Tied-Up Balloon (Balonul captiv; original: Privarzaniyat balon) era retras de către guvern de la Festivalul de Film de la Veneția, deși filmul a persistat drept ceea ce mulți consideră nu numai capodopera sa, dar și unul dintre cele mai importante repere ale cinemaului bulgar de-a-ntregul. Numele lui Jeliazkova persistă și el, nu numai ca prima regizoare de film a Bulgariei, ci și ca exponenta unor inflexiuni moderniste și libere într-un sistem cinematografic național inflexibil și al unor filme politice care depășesc convenționalitatea didactic-sterilă a filmului tipic cu partizani și ilegaliști.

Ceea ce leagă cele trei filme reunite în această retrospectivă, We Were Young (Iar noi eram tineri; original: A byahme mladi, 1961), The Tied-Up Balloon (1967) și The Last Word (Ultimul cuvânt; original: Poslednata duma, 1973), e un fir roșu al rezistenței, nu doar a personajelor în fața unor regimuri totalitare, ci și a regizoarei, de partea cealaltă a camerei, atât în tinerețea sa politică, cât și în industria naționalizată.

Pe de-o parte, filmele Binkăi Jeliazkova vorbesc despre grupuri și destine colective, despre unitate și solidaritate, despre oamenii puțini care rezistă în fața celor mulți. De cealaltă parte, se află o critică deschisă, o neîncredere profundă în sisteme și regimuri: când nu sunt absurde, sunt atroce. Peste aceste date se plasează un stil incredibil și extrem de proaspăt pentru întreg blocul estic: de la zoomuri lungi, înainte și înapoi, la unghiuri nebănuite, la înaltul cerului și la punctele cele mai de jos, Binka Jeliazkova a dat cinemaului câteva dintre cele mai aparte priviri asupra spațiului conținut de cadru – adesea însoțite de o caracteristică liniște.

Emoții/stări: liniște, anduranță, iubire, exaltare, visare, deziluzie, rebeliune, idealism, haz de necaz, nebunie, solidaritate, singurătate, omenie, așteptare, durere (Dora Leu)