Cu capul înainte, de Fatih Akin, câștigătorul Ursului de Aur la Berlinale în 2004, a marcat debutul în film al actriței Sibel Kekilli, prezentă anul acesta la TIFF ca membru al juriului competiției oficiale. Actrița va fi prezentă la proiecția specială a filmului, iar la final va participa și la o discuție cu publicul.
Cahit este un bețiv autodistructiv, iar Sibel o tânără explozivă care vrea foarte tare să scape de chingile familiei. Dacă nu poți schimba lumea, schimbă-ți lumea ta. Asta spune doctorul și este catalogat rapid ca fiind nebun. Ambele demersuri par fără șansă în filmul care l-a pus pe Fatih Akin pe harta greilor cinematografiei. Copertat de o formație turcă așezată pe Bosfor și cântând balade de dragoste învechită, Cu capul înainte (Head On) se petrece în Germania. Dar Turcia mamă nu este nicio secundă foarte departe, nici ca soundtrack, nici ca mentalitate.
Ce se întâmplă când amesteci haosul cu tradiția. Punk-ul cu balcanicul. Prospețimea unei tinere care refuză să se încadreze în așteptările familiei tradiționale cu blazarea unui matur, bătătorit, pentru care încadrările nu mai au niciun sens. Cahit și Sibel se întâlnesc în spital. Amândoi au încercat să se sinucidă. El a intrat cu mașina într-un perete, ea și-a tăiat venele, nu pe lung, cum ar fi trebuit. Cei doi ies din spital și se căsătoresc de formă, de gura ei. Cu capul înainte este un accident văzut în slow motion, cu oameni care încearcă, haotic și impulsiv, cotind-o pe căi foarte greșite, dar infernal de umane, să se salveze.
Mare parte din film este despre o fată prea apucată care s-a lipit de un om care nu îi face bine. Mare parte din film este despre un bărbat distrus care are pe cap o fată ce-l face finalmente cu capul. I Feel You, melodia de Depeche Mode care îi leagă în oglindă, doar una dintr-o coloană sonoră la fel de agitată ca personajele, este o descriere perfectă a filmului. You take me to and lead me through Babylon. This is the morning of our love. Ritmul apăsător se simte mereu. Doar finalul, ca o copertă, respiră aer curat, întrebarea este dacă ți-l mai dorești în acel punct. În rest ai lacrimi, sânge, tranpirație și alcool.
Fatih Akin semnează una dintre cele mai pătrunzătoare povești de dragoste, pe care nu ai vreme să o desfaci pe moralități, discuții de gen sau societate – deși toate există acolo din plin. Cu capul înainte are disperarea unui pumn care lovește un pahar și toate cioburile îi intră în piele și asta se simte bine. În primul rând pentru că se simte. Uneori durerea e necesară pentru a vedea mai clar. Unii oameni (și unele țări?) au nevoie să cadă pentru a avea finalmente puterea să se ridice.